SĂX MOLDOVENESC

Moldova e un mare sexodrom, toata lumea face sex si se preface ca nu-l face. In Moldova, sexul e ca in  poveste. Neaparat, sunt  doua personaje, unul masculin si feminin, unul negativ si pozitiv. El e bineinteles personajul pozitiv, un adevarat erou. Ea e…, de la sine inteles,  o curva. In Moldova sexul denota doua actiuni, doua verbe : «  a da » si «  a avea ». Bineinteles masculul « are »si femela «  da ».

El este bravul erou si daca i-ar sta in putinta s-ar urca pe acoperisul Parlamentului si de acolo, cu o porta voce ar vocifera actul lui ero(t)ic, dand detalii pretioase si neaparat picante : Cand ? De Cate ori ? Cum ? In ce pozitii ? Forma profunzimea si dimensiunele  vaginului ? Frizura pubiana, gabariturile femelei (extrem de important), viteza si durata actului,cat de focoasa era femela etc. Va intra pana la cele mai mici detalii si va dezvalui totul despre intimitatea bietei femei. Sa povesteasca el, « ION » cum a avut pe « Ileana a lui Machiusa », cat ii de curva EA si cum o credea EL fata de treaba. Si apoi toti drujii il vor bate pe umar, resimtinda un fel de mandrie tipic barbateasca, un fel de solidaritatea masculina, neinteleasa de cerebelul femelei,  iar cosurile piepturilor se vor umfla, iar capul se va invarti, visand si ei intr-o buna zi sa o dreaga pe Ileana : « curva curva da-i haroshaya ! Bai si Barbat ii Vanea, cata barbatie are Vanea !!! »

     EA, in schimb e o curva, chiar daca a facut-o din dragoste, din pura placere si nu face trotuarul. Actul comis de ea e o crima, o rusine, o dezonoare.  Paradoxal, femeia e obligata sa faca sex, e mai bine sa se supuna voii de fier al masculului, sa se lase victima instictelor virtuoase ale masculului. E mai mult decat o obligatie, comparabila poate cu grija materna, datoria de sotie, de gospodina ! Supunere si umilinta, asta ar trebuie sa caracterizeze o adevarata femela. Ea nu are dreptul sa se gandeasca la Sex, sa-si doreasca acest lucru. Aparent femeile in Moldova nu se excita, nu se masturbeaza, nu au dreptul sa –si aleaga partenerul de pat.  Nu au dreptul  sa-si descopere sexualitatea. E un obiect, care trebuie avut, consumat si fabulat pe seama lui, denegrat cat mai mult posibil, de dejectat pana la constipare.

   In Moldova, nu exista viol. Ea e obligata sa dea, in caz contrar e fortata. Si apoi acest lucru va fi dat in vileag, se vor face spume la gura in public. Baba Marioara va sustine ca Ileana e o curva, stie asta inainte ca biata fata sa aiba ciclu. « Da de si sa caliseasca viata chetului baiet pentru o pi da, ca ea e jinovata, sine dracu o pus ca cracane chisoarele. Da cum sa-l baji la Puscarie pentru o curva, doar o avut-o tat satul. » Ascultati-o pe baba Marioara, ea e un martor de incredere, martorul tuturor dormitoarelor din sat, fara acordul ei nimeni nu fashi copchii noaptea cu becul stans.

   In Moldova nu exista invatarori, profesori care abuzeaza de eleve, de studente. Fac sex contra note, teze de licenta, somandu-si studentele sa se culce. Nu am auzit de nici un profesor universitar pedepsit, desi  facultatea era un adevarat sexodrom. Profii se culcau cu studentele fara nici o remuscare de constiinta si povesteau a doua zi colegilor de catedra bravura sexuala.

   In Moldova nu exista sefi care isi someaza subaltenele sa faca sex cu ei pentru anumite favoruri. Nu exista hartuiala sexuala.

   Sa ne indreptam atentia spre un specimen , poate chiar curios din punct de vedere stintific, de  stiinta mondiala ar trebui sa se intereseze mai indeaproape - Masculul Moldovean. Este foarte activ din punct de vedere sexual, scopul lui nu este calitatea sexului, ci cantitatea femelilor care vor lua teapa. Dupa prima utilizare, foarte rar masculul moldovean revine la serviciile acestora. Actioneaza dupa principiul : Eu, a doua oara, in aceasi apa nu intru ! » Orice atasament afectiv dauneaza tabieturilor si moravurilor sale.

   Masculul moldovean are semnalmente fizice interesante : Cap patrat, ceafa groasa, gras, isi etaleaza cu mandrie burta asemanatoare cu a unei femei insarcinate in luna a 9, in majoritatea cazurilor de statura medie, sau chiar mica, instrumentul de lucru e la fel ca si statura. Vara umbla la bustul gol, in bermude si slapi. Nu-si intretine propria igiena, deci pe unde circula masculul difuzeaza un miros irespirabil, in cel mai bun caz de transpiratie si testicole nespalate, in cel mai rau caz a urina si a excremente. Feriti-va de locurile aglomerate, anume acolo veti resimti puterea acestui miasme imbatatoare. Evitati transportul public, pe langa miros riscati sa va alegeti cu vreo palma pusa indraznet pe posterior, sa simtiti intre fesele dvs sexul unui macul in erectie, iar cand troleibuzele iesite demult din uz,  dar care mai circula, vor  pendula, din cauza craterilor de pe asfaltul moldoveneasc veti pendula si dvs impreuna cu masculul in spatele dvs. Pe langa frecare veti fi nevoita sa serviti drept suport, resimtindu-i toata greutatea corpului si nu numai… Orice riposta e interzisa. O eventuala consecinta-un pumn in gura !

   Masculul moldovean nu face cunilingus, pentru el acest gest de afectiune, de sexualitate suprema, e un mare pacat, o fapta scarnava, demna de tot dezgustul si tot dispretul. E o dezonoare. Ce vor crede drujii ?

  Masculii moldovenesti, urasc metrosexualii, homosexualii. Unul din motive este faptul ca astia nu sunt barbati adevarati, ei se rad subrat, se parfumeaza, sunt curati, respecta cutumele modei si actualitatea ei, o mai si aplica, arata bine, sunt sexy, se epileaza pe tors si poate intre picioare etc. Fuuuuuuuu ei nu sunt barbati adevarati !

Masculul moldovenesc , un obiect serios de studiu ar trebui sa fie cercetat de oamenii de stiinta din lumea intreaga ! Sa ne lumineze pe noi femeile, de ce masculii moldoveni cu orice prêt trebuie sa-si demonstreze virilitatea, barfindu-si partenera de sex pana in cele mai mici detalii ? Cauza-sa nu fie oare « obsesia »instrumentul(ui) ? Nu e totul pierdut sunt si exceptii.

INGERUL MEU!

        Nu eram intotdeauna de parerea ca necazurile ma vor face mai puternica, si nu credeam ca dupa fiecare furtuna rasare soarele. Mai degraba, eram inclinata sa cred ca lumea plonjeaza intre doua extremitati. E ca o funie, situata la 100 metri de sol, unde, daca iti mentii echilibrul, ajungi la celalalt capat, iar daca il pierzi, cazi fulgerator, zdrobindu-te de pamant cu buna stire. In viata, cei slabi sau poate cei prea puternici comit pacate ireparabile, cand se afla pe muchie de cutit, il afronteaza pe Dumnezeu, traverzand pasajul interzis. Am fost si eu pe muchie de cutit, fiind gata sa sar in neant, luandu-mi ramas bun de la lumina, fara sa vreau sa stiu ce ma asteapta in viitor... insa, zadarnic. Aceea haltera impunatoare, agatata de gat, imi strangula respiratia, imi zdrobea inima si-mi ravasea cugetul. Nu mai aveam rabdare sa astept acel rasarit de soare incarcat de acea liniste senina, purificatoare si mult promisa.

     Ochelarii roz, de pe nas,  mi-au cazut pe la 15 ani, atunci am descoperit ca acea lume fascinanta si feerica se risipeste ca o ceata tomnatica, ca cei doi stejari -buneii mei, nu erau vesnci, slabiti de batranete nu ma mai puteau proteja, de tot raul  din lume. Nu mai puteam sta ascunsa sub corola lor binefacatoare, era timpul sa zbor in lume. Socul a fost zguduitor, parca deschiseram cutia pandorei si s-au asumitit fiarele pe mine. Am descoperit o lume  sluta,  decadenta, cinica, plina  de ipocrizie si  turpitudini, cu  reflectii aparente, antrenante intr-un dans lasciv si seducator al vietii. Un miraj, o oglinda stramba, unde hidosul se pretindea frumos si cruzimea si neomenia - o norma.  Ma intrebasem atunci, de ce bunicii nu ma invatasera sa fiu sireata, sa mint... pentru ca aparent acestea erau adevaratele valori, armele cu care se manca aceasta viata.

      Cunoscusem gustul amar al tradarii. Ori de cate ori, incercam sa decolez de pe pista vietii, imediat aparea o pana impovizata, zamislirea neroada a unui prieten - neprieten sau a unui "binevoitor" gelos pe mine si suparat pe viata, pe natura care l-a harazit hidos la suflet, mostruos la trup si cu o  minte infirma. Acum, inteleg ca fara povata scumpa si grijulie a bunicilor mei, de-a fi eu insumi in orice imprejurari, in orice  situatie, fie si  penibila, injusta, grea, chinuitoare, nu as fi razbatut. Fara sfatul intelept al mamei, de a crede in oameni si in Cel de Sus, in pofida tuturor circumstantelor, nu a-si fi reusit sa cred in mine. Fara credinta, as fi cunoscut o cale ratacita, si mai multi neoamenii mi-ar fi venit in intampinare, iar nefericirea lor, dar fi devenit si a  mea. Fara credinta, nu as fi reusit sa cred in mine si sa vad astazi de ce sunt capabila si pana unde pot sa ajung.  Sa cunosc ce inseamna dragostea  unui barbat adevarat, nu numai in pat, dar si in viata, in momentele de cumpana, culminante, vitregite de intemprerii  distrugatoare. Sa stiu ca exista  dragoste si fara adulter.  Fara  credinta nu as fi cunoscut adevaratele valori, insuflate mie de bunici, fara ea nu as fi reusit sa descern minciuna de adevar, sa ajung unde sunt astazi si sa am o comoara nestemata care e lumina ochilor mei, minunea mea, ingerul meu.

       Nu am crezut vreodata ca puritatea si profunzimea a doi ochi celesti iti poate sterge intr-o clipa toata supararea, nemultumirea, furia, nedreptatile cotidiene si oboseala acumulata poate timp de o zi, de o luna, de o viata. Surasul ei gingas, strengar te poate minuna, suprinde, te poate face sa-ti pierzi capul, sa uiti de toate punctele bifate in agenda si  sa te lansezi hipnotizat intr-un joc copilaresc de cand lumea, cum e  desenatul. Cata satisfactie citesti in acesti doi ochi micuti senini, puri si intensi! Cu cata candoare te cuprind si cata recunostinta iti arata. Nu am crezut ca somnul ei linistit de bebelus iti poate darui atata pace interioara si poate semana celor din jur atata armonie si beatitudine. Ca clipitul acestor gene lungi si dese de printesa, o aceste gene de vis, irizistibile care ar strarni neintarziat invidia tuturor straletelor, te pot face atat de neputincios, atunci cand insotite de o privire cocheta si nevinovata, dar si de un gest strengar, si  cand dintr-o gurita rosie ca o fraguta,  parca desenata de cel mai iscusit pictor renascentist rasuna o vocea clara, cristalina, dulce care iti cere insistent obiectul interzis pentru ea, pronundand  cuminte  cuvantul magic,  " Da!". Aceasta minune serafica si microuniversul ei de omulet neprihanit, aceasta fiinta care mai miroase a laptic, poate cea mai pretioasa, poate cea mai importanta si cea mai frumoasa din univers,  poate doar pentru mine si tatal ei, iti daruieste atata fericire nemarginita, atatea clipe de neuitat care  te fac cea mai puternica, invincibila, titanica, gata sa rastoni muntii, sa maturi ca o tornada tot ce-ti iese in cale,  sa culegi stetele de pe cer si sa le impletesti in buclele ei aurii de matase cu reflectii roscate, sa te duci la capatul lumii, sa strabati cele mai anevoiase cai pentru ea, pentru ingerul meu!

Și dacă sufletul e un vierme ?

Care s-a ros pe dinăuntru

Și- a putrezit.

Și dacă sufletul e un os?

Ce zace  la 2 metri sub  pământ 

Și dacă el nu are nici tată,

nici frate, nici mumă ?

E  noroi, cenușă și humă

Și totul e un mare nimic făra rost ?

Și dacă sufletul  e moarte, e beznă

Un hău ivernal.

Și dacă el niciodată n-a venit din lumină ?

E  doar un blestem ancestral.

Și dacă sufletul e un mit

Frumos povestit la nesfârșit

Să fie  doar moarte ?

Un tragic sfârșit ?

Și  dacă Dumnezeu n- a existat …

Niciodată ?

Atunci, spuneți-mi vă rog,

De ce mă doare sacadat și cumplit

Sufletul meu, când vreau să mor

De fiecare dată ?

GOSPODARII

Moldovenii sunt Gospodari - este unul dintre cliseele care gadila orgoliu usor inflamabil al mai multor moldoveni fudulani.

“Sa fii GOSPODAR! »  e sloganul nescris,  al unui  maraton national manat de acea nestapanita fudulie resimtita de aceasta mica natiune (populatie), putin cunoscuta pe mapamond. Nordul se intrece cu Sudul : cine e mai gospodar, satele intre sate, Baltul cu Chisinaul, iar mai ales la tara, acolo unde,cica,  s-a nascut vesnicia, mii de tarani isi trimit muierele « LA » Italia ca sa aiba casa mai mandra  si mai  inalta decat a  vecinului, gard mai falnic  si mai trainic, fantana  mai adanca cu apa mai rece si mai potolitoare de sete, copii mai isteti decat ai vecinilor, sa le dea studii  de calitate,  neaparat sa fie « evropene », iar gospodina sa aiba  perdele mai frumoase si mai zorzonate decat cumatra vecina, sa aiba oi, vaci mai multe si cornute… Parca-mi aminteste refrenul asta de ceva… o fi si fudulia moldoveanului mioritica?

Per ansamblu,  e destul sa aterizezi pe plaiul moldav, nu mai putin frumos decat celebrele coline toscane din Italia, ( fac expres aceasta comparatie pentru ca peisajul e aproape identic) si sa ramai stupefiat de saracia dinaintea ochilor, o tara a nimanui, o tara FARA GOSPODAR, o tara lasata de izbeliste.  Oare colectivizarea sa fi avut sechele in mentalitatea si comportamentul cotidian al moldoveanului ? Incat acesta vrea sa fie gospodar doar acasa la el si doar in gospodaria lui, iar gospodina acestuia care  mai degraba ea il face BARBAT, pleca in strainataturi sa asigure bunastarea case, manata de aceasta fudulie nestavilita.  Sa se fi inradacinat atat de tare individualismul moldovean in ultimii 20 de ani, incat comunionismul  atat de in voga in SUA si UE nu are nici un sort de izbanda la moldoveni? Sa le fie atat de in cot de spatiul public?

Cert e ca, dupa 3 ani de absenta, m-am speriat de jungla buruienilor care a rasarit in curtea mea . Se pare ca pe ceilalti colocatari acest peisaj nu-i deranjeaza catusi de putin. Fiecare isi vede de treaba. Nici administratia cooperativei, care este platita  pentru a cosi vara buruienele si pentru a deszapezi iarna drumurile, nici agentul economic care demult coabiteaza cu noi si-si vede de biznesul lui linistit in "prestroika" de langa apartamentul meu. Nimeni nu s-a revoltat ca a ingradit drumul si sub ferestrele noastre a aparut inca o teresa  pentru betivii cartierului, care nu vor intarzia sa excrementeze si sa urineze  peretii blocului.  Nu-si va lua nici ordurile depozitate sub balconul meu : Da cum sa ma faca ea pe mine gospodina ? Doar nu e o chestiune de bun simt, pana la urma ? Nu mai vorbesc de locatarii soferii care-si parcheaza alandala masinele fara sa le pese ca mai sunt copii, ca mai sunt mame care nu pot sa zboare cu landourile peste bolidul parcat langa scara blocului. Sa respiram cu totii gazele de esapament, da si numa’ eu?

Si daca as veni cu idea sa strangem bani ca sa cosim jungla de buruieni, doar casa noastra e refugiul nostru, e calmul nostru, e bine starea noastra ? Sa presupunem ca voi bate la usa fiecaruia si le voi cere sa dea cat ii lasa inima. Se va incepe paducheala, bogatul va scoate ochii celui sarac ca el a platit mai mult si deci pe partea lui sa coseasca mai mult… da cine va cosi… etc. Asa dar… continuam , cu totii impreuna sa ne  delectam cu jegosul pesaj urban al terasei din fata blocului, a carei clienti fac pipi sub ferestrele noastre… sa ne intoarcem nasurile la fiecare pasaj, sa traim printre buruienele care ne acopera soarele,  vom lasa in continuare niste rable mai batrane decat independenta noastra Republica sa ne polueze aerul si sa ne irite plamanii.  Ca doar suntem gospodari!

Limba Română în Basarabia

           De la an la an, descopăr din ce în ce mai multe minunății despre această limbă tridimensională, pe care din clasa întâi m-au învățat să o  numesc – « ROMÂNĂ », chiar dacă poate îl sfidam pe Ilici cu steaua lui roșie  agăță la pieptul meu.

            Și în  vreme ce în clepsidra vieții se scurgeau  ultimele fire de nisip din zbuciumatul secol XX, pășind rapid în secolul XXI, unii moldovenii șopteau timorați, cu glasul strangulat aceeași limbă română, de frică să nu-i răpună lepra comunistă. Mai marii « boborului », înțelepții și « babahii » acestei veșnic pubere patrii și-au ars creierii inventând fel și fel de sintagme pentru această nenorocită limbă. Ba-i română, Șșșșșșșșșșșșșș ! că, nu-i « moldovenească », ba nu, să-i zicem de « Stat », să  împăcăm și lupul și oaia ! Chiar și acum, când, în sfârșit, patria rebelă și poporul respiră aerul libertății și al democrației, aleșii poporului se tem să îndrepte numele din « buchia legii » – Constituția Republicii Moldova,  din « moldovenească » în Română. Cu toate că, nici Mihail Bulgacov nu a reușit să demonstreze  științific că ar fi « moldovenească ». Între timp, moldovenii trăiesc o perpetua criza identitară, învrăjbindu-se frate cu frate,  tată cu fiu, vecin cu vecin, din cauza limbii.

            Dar oare cum se vede limba noastră cea de toate zilele din cosmos ? Nu știu, zău că nu știu. Dar în Europa ? Cel puțin francezii au facut pentru ei o revelatie ! Au descoperit o nouă limbă de origine latină - pe cea  « moldovenească » !!!! Și știți cum ??? Avem conaționali care au adus în Hexagon faima « limbii moldovenești » . Am avut surpriza să găsesc în mica publicitate pariziană traducători extrem de do(n/t)ați, adevărați poligloți, care vorbesc o limbă nouă( vezi anunțul de mai jos).

« Traductrice - Interprète en français roumain / moldave expert près la Cour d’Appel de Versailles. Traductions assermentées. Tél : 01 47 00 00 00 Portable : 06 60 00 00 00 viorica @ club-net.fr »

            Mai mult, sunt alții și mai ingenioși, care își etalează orgolioși în CV –urile lor, la rubrica limbi străine, de rând cu franceza, engleza, româna și « moldoveneasca », bineînțeles, având în dreptul lor magicul calificativ « excellent » ! Ce mai, adevărați poligloți !!! Imaginați-vă dacă frații noștri de peste Prut, ar putea avea nebunia să preia « strălucita idee » a moldovenilor.  Câte limbi ar apărea în CV-ul lor ? Română, aromână, ardelenească, oltenească, bihoreană, maramureșeană etc. Cu siguranță, ne-ar întrece în limbi !!! Nemaivorbind de francezi, care au 24 de limbi regionale și mult mai multe dialecte. Așa că, ar putea impinge prostia … până la paroxism.

            Mai exista o categorie de « ai nostri tineri la Paris », moldoveni, din talpa ,cu  « Diplôme de la Sorbonne », crescuți și educați în spiritul mitului limbii moldovenești care se azardeaza să sustina teoria moldovenismului pe culoarele universitare, polemizând cu tinerii francezi, inițiați puțin, sau mai mult în civilizația română. Aceștia rămân consternați, atunci cand li se prezintă drept dovada « indubitabila » a existenței « limbii moldovenești », «Dicționarul moldovesc-românesc »  a lui  Stati .

            Îmi tot frământ creierii și mă  întreb, de unde s-a luat la moldoveni  această rătăcire ? Vrem, nu vrem, fraților, trebuie să recunoaștem că citim și ne informăm puțin, vorba lui Dimitrie Cantemir : suntem lenesi la carte, și printre alte « cusururi care ne sluțesc » și ne dezbina, mai este  trufia și semeția. Defecte, care ne împiedică să cădem de acord și asupra limbii pe care o vorbim. Colac peste pupăză, seamănă discordie pe acest pământ românesc si minoritățile naționale care se simt ca la ele acasă, îndemnându-i pe localnici   « Sunteti moldoveni, trebuie să fiți mandri ! La ce va trebuiesc românii ? Ce limbă română?  Doar aveți limba voastră, nu-i  mai bine așa ? ».

            Nu trebuie exclus  faptul că această Frumoasă  Basarabie,  pământ românesc , vitregită de soartă, situată în calea tuturor primejdiilor a fost întotdeauna un câmp de bătălie chiar și pe motiv lingvistic. Scindarea aceasta lingvistică este rezultatul a mai multor dezastre ce-au zguduit această mână de oameni, nenorocindu-i , îndepărtându-i de adevar, condamnadu-i la o perpetua criza identitară. Deportările basarabenilor, epurarea  de către sovietici a intelectualității basarabene, politiciile țariste și sovietice de rusificare a populației din Basarabia de-a lungul secolelor XVIII-XX,  foametea din 1946-1947, colectivizarea forțată, dominația limbii ruse și culturii rasaritene în toate domeniile vieții,  chiar și în prezent etc. Mă mir cum de s-a mai păstrat dulcele grai moldovenesc, pe care le-au vorbit, fără nici o jena, ba dimpotriva cu o deosebita mândrie și Ștefan cel Mare și Sfânt, și Bădița Mihai și dascălul de la Humulești. 

            Unora le place să ne arate cu degetul, să ne blameze, noi basarabenii, un pumn de oameni, rupți de la sânul  Patriei-Mume, că nu vorbim bine limba română, că nu o vorbim curat ca la Brașov, că nu avem accent de București, dar totodată igonoră că limba noastră română a fost schingiuită, transcrisă în chirilică de pseodo-ideologi, promotori ai moldovenismului, care stăruiesc și astazi să ne bage pe gât ciudățenii lexicale precum: mîncătorie (sufragerie) lăbiuți (ghilimele), vărguliță (virgulă), nasnic (nazal), dentar (dintic), aeronăscător (oxigen), aeromăsurător (barometru), sîngurzburător (avion). După atâtea veacuri de rezistență  sub dominațiile otomană și rusă,  mă mir cum de LIMBA ROMÂNĂ MAI EXISTĂ ÎN BASARABIA !!!  Da e rusificată ! Dar EXISTĂ !  Cu toate că în urbe a cunoscut o rusificare fără precedent, moscalul a încercat și în mediul rural, unde câte eforturi nu a depus, nu a reușit să o deșanțeze. Cu toate că,  tot unele rusisme au penetrat limba română și s-au inoculat în vorbirea uzuala, ingeniozitatea moldovenilor nu a avut limite. Astfel,   « Marusea » diminutivul numelui propriu Maria le-au românizat în Marușca,  pe  « Petea » l-au transformat în Pechea, iar pe  « Fedea »  l-au rebotezat Feghea. Fenomen lingvistic care încă o dată demonstrează că limba este un organism viu și evolueaza. Nu știu, dacă aceasta evoluție este bună sau rea, rămâne ca oamenii de știință să se pronunțe. Bineînțeles, noi,  basarabenii  în continul nostru combat lingvistic ne-am fi pierdut fără bunătatea părintească, fără dragostea nemărginită de neam și limbă , fără promotorii limbii române, barzii, poeții și scriitorii basarabeni, regretații Grigore Vieru,  Lidia Istrati, Ion Vatamanu, Ion si Aldea Teodorovici etc. Mă întreb, oare câte decenii vor mai trece până se vor naște alți genii care vor cânta limba Română, tricolorul și latinitatea în Basarabia, care ne vor cânta nemurirea noastra și vor face noi legământe Domnului cel de pasare maiastră, Eminescu ??? Oare care vor fi următorii piloni ai constiinței noastre naționale , care  se vor lupta pentru libertatea limbii Române din Basarabia ? Oare cine le v-a cultiva dragostea față de această limbă « ca un fagure de miere »  urmașilor atâtor moldoveni plecați prin « străinătăți » ? Oare Francesca, Diego, Raul, acești pui de moldoveni dezrădăcinați  vor mai vorbi « pre limba mumei ? »

Cu această reflecție particip la concursul:http://www.blog-pentru-basarabia.ro/concurs-limba-romana-in-basarabia-premiu-500-euro-850/ Dacă v-a plăcut dragi prieteni și dragi cititori vă indemn să mă votați. Vă mulțumesc !

OFFFFF !

Autor poza: Alexandru Lupan

   Offffffffff Moldovencele noastre, cate inimi au rapus, cate suspine, cate minti prapadite,  cate capete intoarse… Cate ! cate ! cate … Cunoscute-n lumea intreaga ca fiind cele mai frumoase  pamantence gata sa daruiasca raiul unui strain...

     

       OFFFFFFFFFFFFFFF,  Moldovencele noastre, ce s-ar face fara ele economia noastra si asa prapadita  ca o caruta fara o roata, care schioapatand, sta la coada economiilor europene, poate si a celor bananiere.

       OFFFFFFFFFF ce s-ar face economia noastre, daca sex -turismul nu ar  aduce  bani-n tara, daca hoarde de italieni nu ar tabari la teresele din Chisinau, picandu-le ochii si salivand dupa un plex bine evidentiat, dupa niste picioare lungi de balerina a caror lungime nu se mai termina, dupa o pereche de chilotei tanga de culoare fuschia bine asortati cu blujii pe talie care discret, acopera niste fese indraznet de musculoase, dupa bronzul de catifea  facut de soarele de Zatoka, sau in cel mai bun caz al Kemerului, dupa coama balaie lasata  in bataia vantului de Ciocana, dupa oaza verde sau albastra din ochii moldovencelor naucitor de frumosi, dupa ochii negri ai brunetelor care ard, care topesc, care framanta …  care fac prapad!

    Ei si ce, daca lumea spune ca se imbraca ca niste parasute ! Ei si ce daca machiajul de seara corespunde si cu cel de zi, saptamanal, lunar, anual etc. Ei si ce daca zilnic se imbraca ca la nunta, cumatrie ! … Ei si ce daca nu stiu sa asorteze stilurile ! … Se mai intampla sa combinam o pereche de jeans sexy cu o pereche de pantofi LOUBUTIN de seara de toata splendoarea!

    OFFFFFFFFFFFFFFFFFF,  ce s-ar fi facut fara ele, fara  frumusetea moldava, biznesmenii moldoveni ? Exploatata la maximum in  lupanarele din Amstredam, Bruxelles, Paris ? Cum ar fi adunat acestia  asa averi colosale fara de frumusetea moldovencelor?

 OFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF, ce ar fi facut Jereghi fara ele, muza marelui regizor? Nu ar fi scos un film misogin, despre depravarea lor, despre barbatii nostri care se sinucid de dor si din cauza betiei, tot din cauza lor, bata-le vina sa le bata!

 OFFFFFFFFFFFFF ce s-ar fi facut misogenii nostri, fara muierile lor « de la » Italia? 

Cine i-ar fi facut gospodari ????? Ce frantuzoiaca i-ar fi suportat, unui moldovean beat crita, putind a urina si sudoare  sa tranteasca cu pumnul in masa si sa-i porunceasca: « Ia-n , faaaaaaaa M-M-Ma-ru-sca, ia-n mai adi un ulsior di jin si mai puni’faaaaaaaaaaaa nisti’ galusti’ ! Amu ti-am zis, hristosu’ Mat’iiii !!». Cati pumni o fi luand ele in cap si tot stau cu Pechea, Ion, Feghea… da stau ca au copchii, ca li-i rusine ! « Da cum sa-ni’ las OMu ! Da shi o sa zica satu', da shi'o sa zica lumea !? »

   Da si acealea de la Italia, OFFFFFFFFFFFF ce-ar face fara ele turismul nostru in stare embrionara, daca nu ar  cara dupa ele vreun italian luat de sot? Cine ar mai vedea siturile turistice : Saharna, Tipova, Soroca, Orheiul  Vechi ? OFFFFFFFFFFFFFFF, ce s-ar face Moldova, fara aceste Muieri, plecate « la « italia, Irlanda, Grecia, Spania etc. ? Ce ar fi devenit populatie patriarhala – tata, fiu, frate, nepot, ginere, unchi etc daca nu ar fost dusi in carca  de aceste sarmane femei ? Ar mai face ei politica ?

   In acest sfarsit de vara le-am regasit, mai triste, mai trase la trup si chip, mai ingandurate ca niciodata… Aveti grija de ELE, dragi barbati !

P.S. Un singur regret am ca nu avem FEMEN a noastra in Moldova !

MOLDOVA : REVEDERE DUPA 3 ANI

      Marturisesc din inima, c-un dor nestavilit a pus stapanire pe fiinta mea. Un dor cumplit de tara in care m-am nascut, unde am crescut, unde am avut sansa sa cunosc cei mai frumosi si buni oameni, cu fetele si sufletele calde ca o paine abia scoasa din cuptor. Marturisesc ca mi-a fost dat sa vad numai in Moldova cele mai frumoasele toamne aurii,  cele mai frumoase lanuri de grau, a caror  spice priveau cu madrie  inaltul cerului azuriu si evident binefacatorul lor – Soarele de aceaasi culoare ca ele. Si aceasta imagine de vis o voi purta pana la apusul vietii mele.

 
     Insotitoarele de bord, imbracate elegant intr-o uniforma  rosie, cocheta,  ne-au intampinat c-un zambet candid la bordul  avionul Roma –Chisinau. Dincolo de blondul platinat (foarte in voga in Moldova si demodat in Occident), purtat de majoritatea moldovencelor, care fara ca ele sa vrea  le imbatraneste,  dincolo de dualitatea asta aiurita de a repeta neaparat instructiunele, anunturile, prezentarile de rigoare de la bordul aeronavei si in limba rusa, de dragul unor turisti rusi rataciti, am avut placuta senzatie sa ma simt ca acasa inca din Italia. Mi-am potolit setea c-un bun vin rosu si am gustat din savuroasele bucate moldovenesti care mi-au produs o adevarata euforie papilara. 

    La momentul aterizarii, excitarea revederii  s-a mai stavilit. O senzatie de pustiu, de strain, de gol mi-a eclipsat bucuria. Nu mai vorbesc despre platforma aeroportoara a carui asfalt ciuruit  nu a mai fost refacut cred ca din perioada sovietica, demarcatoartele aproape  ca lipseau, demult nu mai vazusera culoarea alba a vopselei, gazonul lasat in paragina, grilajele de fier care au si ele vre-o menire erau roase de rugina si foarte, foarte putine avioane, semn ca e putina miscare,  putini vizitatori, putina agitatie umana. Lamentabila priveliste – nici o suflare, nici un suflet. O senzatie terifianta de  pamant abandonat, inabitat, de-o tara orfana, pustie, fara de oameni, fara de viata. 

     La vama, da ma rog, si –intr-un stat mic ca Moldova aceasta trebuie sa existe, domnea o mutenie de mormant. Am dedus ca mainile pe care le agita vamesul din cabina, de fapt, erau o adresare  mie. La salutarea mea, poate prea amabila imi aruncase o privirea suspecta si rigida, iar surasul meu devenit de 3 ani banal era chiar  nepotrivit. Asa ca ii multumisem printre dinti, facandu-ma rapid nevazuta. Printr-un alt semn facut de un alt  functionar, am inteles ca am prioritate, de fapt ca mamele cu bebelusi au dreptul sa treaca fara rand. Deci, o urma de europenizare tot exista !!!  Asteptam bagajele, intre timp, la cativa metri departare,  niste vamesi in uniforme verzi, cu tradidionalele placinte-n cap,  stateau in picioare, cu bratele incrucisate, formand o coloana in jurul nostru si ne urmareau curios, dar vigilent. In momentul cand un calator carandu-si bagajul se apropia de coalona vamesilor ce semana mai degraba cu un alai de nuntasi, unul dintre acestia, mai zvelt, gesticula grav, indicand directia pe unde trebuia sa treaca proaspatul  aterizat, adica acei calatori care aveau bunuri de declarat.  La intrarea in sala de asteptare, se auzea larma celor de acasa, care se busculau tragand ocheade spre interior in speranta de-asi revedea mult asteptatul oaspete, fie  fiica, fiul, mama, rudele, prietenii etc. Erau frumosi, cei de acasa, imbracati festiv, cu flori in mana, emotionati, framantati de nerabdare si dor. Ce mai,  nu exista cred ca niciun aeroport in lumea asta care ar avea  o asemenea priveliste de sarbatoare. Induiosator si totdata foarte trist ! Strainii ar ramane mirati si patosul moldovenilor, le-ar parea usor exagerat si ridicol.
La vazul celor dragi, abia-si retineau lacrimile, sau dimpotriva le lasau sa se prelinga in voie pe obrajii lor fiebinti. Copii care  intindeau stingher buchetul de flori mamelor lor si acestea printre hohote de plans ii strangeau la piept, cine stie dupa cata vreme...